Calea crucii-i grea, plină de dureri,
De necaz, de boli şi de suferinţă,
Dar Isus Cristos a umblat pe ea
Şi pe acolo mergi înspre pocăinţă.

Calea crucii-i grea, la marginea ei
Tot timpul găseşti pe cei asupritori
Ce-mproaşcă cu noroi, batjocuri şi pietre
Şi-ţi spun: "Mergi pe ea că sigur o să mori".

Pentru o clipă faţa-ţi se-ntoarce spre ei
Şi-i vezi cum rânjesc plini de fericire,
Mănâncă şi beau şi nu se gândesc
La sufletul lor şi nici la nemurire.

Sunt feriţi de boală şi durere-n trup,
De ce au pe masă s-au tot bucurat,
Copiii pe-afară zbenguie voioşi
Parcă Dumnezeu doar de ei s-a-ndurat.

Dar revii pe Cale şi priveşti 'nainte
Şi vezi învierea celor neprihăniţi
Când Isus Cristos vine să-şi ia Mireasa,
Iar cei răi nicicând nu vor mai fi găsiţi.

Calea crucii-i grea, dar merită efortul
De-a merge pe ea şi de-a nu murmura,
N-opri alergarea că Domnul notează
Tot ce faci şi-odată vei primi cununa.