L-AI ÎNVIAT, O TATĂ...

1 Tes. 1:10
”...şi să aşteptaţi din ceruri pe Fiul Său, pe care
L-a înviat din morţi, pe Isus, care ne izbăveşte
de mânia viitoare.”
**************************************

L-ai înviat, O Tată, din moartea temporară
Ca să putem menține credința-n Paradis,
Ca să putem purta vremelnica povară
Să credem că ne dai exact ce ai promis.

A fost o zi-nsemnată cum nu s-a mai văzut,
A fost o sărbătoare, a fost o împlinire
Când cei ce au crezut și cei ce n-au crezut
Au constatat ce forță e în dumnezeire.

L-ai înviat să știe o lume sfidătoare
Că altă cale nu-i spre veșnicul Palat
Decât cărarea Ta chiar de-i șerpuitoare
Ce mult Îți mulțumim că Tu Te-ai revelat!

Ai despicat mormântul, e viu Mântuitorul
Și nu se vor mai stinge speranțele în noi
De-aici din vale parcă vedem Decorul
Ce va orna, pe veci, viața de apoi.

A fost o zi de glorii, a fost o biruință
Ți-ai demonstrat puterea de Domn și Suveran
O, cei ce sunt cuprinși de neagra necredință
Să-I cadă la picioare să vad-un nou Liman!

Că astăzi nu dorim nici fală nici reclame
Și nici nu pribegim fără un scop precis
E că L-ai înviat să ne aline-n drame,
Să mergem spre coroană și nu către abis.

Privim spre Înviere cu dulce siguranță
Și Îi vedem surâsul de Rege-nvingător
Și-I dăm ce se cuvine: onor și importanță
Și bem cu-ncredințare din veșnicul Izvor.

L-ai înviat, O Tată, din moartea temporară
Să nu mai rătăcim prin nopți fără hotar,
S-avem un țel precis: eterna Primăvară,
Să punem viața noastră, ca jertfă, la Altar.

George Cornici/Sărbătoarea Învierii, 2014