În dimineaţa fără stele,
Pierdut, în rouă şi amurg,
Se văd urme pe floricele,
Şi parcă stropi de sânge curg...

Cerul senin, ca o oglindă,
Reflectă sbur sângeriu
Lângă cărare, iarba udă,
Şi ea de sânge timpuriu...

Se vede dâra din oraş...
Iar crengi de finic, stau uscate
Pe drum sunt haine aruncate,
Se văd şi urme de roman...

Se mai găsesc pe cărăruie
Şi spini cu sânge închegat,
Se văd şi urmele de cuie,
Din lemnul greu ce-a atârnat...

În praful drumului pustiu,
Sunt urme mari de la curele
Din bicul ros, părea mai viu
Când lăsa urmele pe piele...

Şi se mai vede gropi în praf,
De mâini, genunchi ce s-au înfipt...
Şi lacrimi, chin, un sunet grav:
S-a isprăvit! S-a isprăvit!

Aşa era... s-a isprăvit!
Cu drumul greu, ajuns pe cruce,
Păcatul greu a fost plătit!

A suferit nespus, Isus!
Ocară, cuie, spini, o cruce...
Ca să deschidă cerul sus,
Şi unde-i El ne va aduce!

Prin suferinţa asta grea,
O lume a primit iertare!
El este Viu în viaţa ta?
Ai căpătat tu îndurare?

Dar dacă tu nu ai primit
Iertare, har ceresc de sus
Deageaba El a pătimit...
Deageaba a murit Isus...

Nu fă ca harul fără plată
Să fie azi zădărnicit!
Tu cu Isus astăzi şi te-mpacă
Plecând acasă mântuit!