( fraţilor mei creştini )
Nu sta de mine
să Te las,
Galileene!
Eram în drum căzut
când Te-ai aplecat
peste rănile mele
murdare.
Dincolo de hotar
furii şi-au descărcat
desagii prădaţi.
Amurgul hoinar
şi-a împlântat
săgeata otrăvită
în coapsa mea.
Nu sta de mine
să Te las,
Galileene!
Mai picură-mi un strop
din untdelemnul sfânt…!
Te-aşteaptă
ultima rană.
Nu-i pământean
să mă ţină în loc,
când de pe Crucea Ta
atâta mângâiere caldă
îmi coboară.
Poporul Tău
e şi poporul meu,
şi Legea Ta mi-e dragă.
Nu sta de mine
să Te las, Galileene !
Căci cerul şi pământul ştiu,
Yeshua, Domnul meu slăvit,
în viaţă şi în moarte,
în vis şi în luciditate,
nimic, nimic nu ne desparte.
(Sinaia, Martie – 2012; din volumul " Râsul viorii fără arcuş" )