Cand ti-am auzit chemarea.
Autor Nichifor Nicu

Când ți-am auzit chemarea
Și glasul Tău duios,
Am înțeles, Isuse
Că sunt păcătos.

Nu am știut ce înseamnă
Păcatul și minciuna,
Nici nu știam că moartea
E pentru mulți, cununa

Nu înțelegeam chemarea
Nici vocea Ta duioasă
Ce îmi spunea mereu:
Întoarce-te acasă!

Nu cunoșteam nici harul
Ce mă-nconjura mereu
Și nu priveam calvarul
Nici spre Tine, Domnul meu

Eram robit de patimi
Trântit pan-la pământ
De duhuri și de lacrimi,
Lipsit de Duhul Sfânt

N-aveam nimic pe lume
Eram străin și-orfan.
Eram fără de Tine,
Un rob al lui satan.

Nu cunoșteam scriptura
Și nici iubirea Ta
Eram lipsit de pace,
Păcatul mă lovea.

Eram al nimănui pe lume,
Nimeni nu mă vedea
Nici prietenii, nici frații,
Nici Tatăl meu, nici Mama mea.

N-aveam cui spune offul,
Nici întristarea mea
Și zi de zi, în suflet,
Păcatul mă robea

N-am înțeles vreodată
De ce a fost așa.
De ce-am trecut pe-acolo,
De ce nu pot uita.

De multe ori, satana
Vine să mă amăgească
Cu faima lumii moarte
Și să mă mituiască.

Spunându-mi că în lume
Voi avea de toate
Și că în lumea asta
Nu există moarte.

O, Doamne Sfânt și mare
Ai mila Tu de mine
Oferă-mi azi iertare
Și pace de la Tine.

Oferă-mi bucuria
Ce numai Tu o dai
Și-ajută-mă, Isuse
Să fiu cu Tine-n Rai.