DUMINECA FLORILOR

*
O zi minunată din mireasma florilor,
Umple orizontul în curcubeul luminii.
Ninge cu petale în adierea vânturilor,
E dumineca florilor în fericirea inimii.

Isus dis de dimineață strălucește sublim
Și soarele tot mai puternic pe cer se arată.
Demult p-un măgăruș intrase-n Ierusalim,
Cărarea era un covor, cu flori presărată.

Mulțimea striga plină de bucurie:
- Osana! Osana în cerurile Preaînalte!
Și acea zi a rămas o vie mărturie.
Cum toți îl condamnaseră la moarte.

Cât de schimbătoare firea omenească!
Azi laudă și mâine ucide fără remușcare.
Dar Isus, iartă, vrea omul să trăiască,
Și împlinește cea mai minunată lucrare.

Strălucește sărbătoarea primăverii,
Dumineca florilor trezește sufletul,
Sărbătoare creștină, cercetarea inimii,
Mărește speranța, întărește umbletul.

Din cer lumina-n inimă pătrunde,
Am o trăire nouă, parcă-s în Paradis,
Dumineca florilor în a sufletului unde,
Îmi mărește credința, știu nu e vis.

Cu iubirea, izbăvirea din cer a venit,
Inima cu cerul cântă bucuria mântuirii.
Viața, cu o nouă speranță s-a trezit,
Isus, a schimbat viitorul omenirii.