Primăvara ca o stare
Autor:
Simion Felix Marţian
|
Album:
Scintilații rimate
|
Tematica:
Diverse
Resursa adaugata de Felix in 12/04/2014
Resursa adaugata de Felix in 12/04/2014
Înfipt în anotimp până-n plăsele
Mă împrimăvărez în verde viu,
Şi-nseninat de cerul azuriu
Sorb seve noi, dorind să scriu cu ele.
Mă năpădesc cuvintele nescrise
Când primăverii îi plătesc tribut,
Căci frumuseţea nu-i doar atribut
Ci viaţă nouă afluind prin vise.
Şi văd, înfăşurat în foi de viaţă,
Că primăvara nu-i doar anotimp,
Este o stare dincolo de timp,
Este trezire, este dimineaţă.
E învierea simţurilor toate
Spre bine, spre frumos, spre adevăr,
E neprihana florilor de măr
De roua dimineţii sărutate.
Trăind, deci, primăvara ca o stare
Ca înviere, ca dorit dezgheţ,
Văd scrisul îndurării mai citeţ
Şi-aud mai clar a cerului chemare.
Iar inima-mi, Părinte, vrea să-Ţi ceară,
Cu un demers cu totul exploziv:
Condamnă-mă, Te rog, definitiv
La o eternă, sfântă primăvară.
Amin
Vulcan, 12 aprilie 2014
Mă împrimăvărez în verde viu,
Şi-nseninat de cerul azuriu
Sorb seve noi, dorind să scriu cu ele.
Mă năpădesc cuvintele nescrise
Când primăverii îi plătesc tribut,
Căci frumuseţea nu-i doar atribut
Ci viaţă nouă afluind prin vise.
Şi văd, înfăşurat în foi de viaţă,
Că primăvara nu-i doar anotimp,
Este o stare dincolo de timp,
Este trezire, este dimineaţă.
E învierea simţurilor toate
Spre bine, spre frumos, spre adevăr,
E neprihana florilor de măr
De roua dimineţii sărutate.
Trăind, deci, primăvara ca o stare
Ca înviere, ca dorit dezgheţ,
Văd scrisul îndurării mai citeţ
Şi-aud mai clar a cerului chemare.
Iar inima-mi, Părinte, vrea să-Ţi ceară,
Cu un demers cu totul exploziv:
Condamnă-mă, Te rog, definitiv
La o eternă, sfântă primăvară.
Amin
Vulcan, 12 aprilie 2014
Statistici
- Vizualizări: 1540
- Export PDF: 6
- Favorită: 1
- Comentarii: 3
- Gramatical corect
- Cu diacritice
- Conținut complet
Opțiuni
Eclesiastul 8:5 Pe cine păzeşte porunca, nu-l va atinge nicio nenorocire, dar inima înţeleptului cunoaşte şi vremea, şi judecata.
Masul în schitul părăsit
Sihăstria cea pustie
De pe pisc mi-a dat hodina;
Ceru-aici e-alături mie
Că pot să-l ating cu mâna.
Nu-ndrăznesc să spun în noapte
Un cuvânt și gurii mele
Să nu tulbur și cu șoapte
Pe sihaștrii de pe stele.(traducerea îmi aparține)
Cuvintele aici pot numai tulbura frumusețea.
Domnul să te binecuvânteze, frate Felix.
Când primăverii îi plătesc tribut," Dar, cuvintele scrise, cat sunt de frumoase!Din carul primaverii picurate.....O rugaciune ce exprima ales, poetic, dorinta noastra, a tuturor, dupa vesnica primavara....