Femeia cananeancă
Matei cap. 15:21-28


Domnul spre Tir se îndrepta
Chiar prin Sidon, El a trecut
Cu ucenici ce-L însoţeau
Pe aici, mergea încet, tăcut

Şi ca şi din pământ apare
Biata femeie cananeancă
Şi ea striga în gura mare
Isus să stea, să se oprească

Ea, Lui Îi cerea îndurare
Bolnavă, fiica ei era
Cerea cu patos vindecare
Caci un drac rău o chinuia

Isus tăcut, mult o priveşte
Şi nici un răspuns nu I-a dat
Tăcerea Lui, o îngrozeşte
Şi mai mult s-a apropiat

Chiar ucenicii L-au rugat
Să aibe milă şi îndurare
Însă Isus le-a explicat
Cui, trebuie să Îi dea iertare

Numai Casei lui Israel
Căci pentru asta a venit
Pentru ceilalţi, în nici un fel
Nu va avea nici un cuvânt

Însă femeia stăruia
Pe fiica ei, să o slaveze
Şi Domnul iarăşi Îi vorbea
El, nu voia s-o întristeze

O pildă I-a spus ca să ştie
Că pâinea nu e aruncată
Ea, trebuie la copii să fie
Nu câinilor să fie dată

Femeia era înţeleaptă
Si-a înţeles ce i s-a spus
Ea, Domnului I-a spus îndată
Ce-n inima ei avea pus

Caci și un câine-i săturat
Tot la masa stăpânului
Cu resturi, care au picat
Toate din bunătatea lui

Şi Domnul I-a văzut credinţa
De fiica sa, S-a îndurat
Şi a înţeles mult stăruinţa
Cu care mama s-a rugat

Boala, El I-a tămăduit-o
Femeia mult s-a bucurat
De îndurarea ce-a primit-o
Şi slavă lui Isus, i-a dat.

Amin

Câmpia Turzii, 4 aprilie 2014