Cugetări pascale!
de Octavian Sârb
Apuca-te din nou de scris,
Daca vibrează-n tine poezia,
Si scrie tot ce ai de zis
Ca sa-ți cunoască si-alții frenezia!
Nu îngropa ce este viu!
Ci, dimpotrivă, las' să zboare,
Părerea lor e un sicriu,
O talpă care calc-o floare!
De nu te plac, nu te-ntrista!
Tu fă-ți cu prisosință partea
Căci, într-o zi, cu toți vom sta
'Naintea Domnului, ce moartea
A-nvins-o pentru toți acei,
Ce cred în dragostea divină,
Și dac-au fost cândva mișei,
Și răutatea-n ei, deplină,
Acum cinstesc pe Dumnezeu,
C-o viață sfântă de credință,
Și de-au căzut, loviți din greu,
Și-s întristați în neputință,
Sunt totdeauna apucați
Și puși pe Stânca mântuirii,
Prin Duhul Sfânt îmbărbătați,
Stropiți cu sângele iubirii,
Ce-a curs pe cruce la Calvar
Din trupul Fiului jertfit,
Prin voia Tatălui; ce har,
Ce har ne-a dat: sunt fericit!
Oradea Joia Mare 2014.