Faţa Lui aşa de blândă,
ochii-aşa senini,
izvorau din pace-arzândă
veşnice lumini.

Vorba Lui cu Duh şi slavă,
ea a vindecat
omenirea greu bolnavă,
prinsă în păcat.

El, o oaie-aşa plăpândă
printre mărăcini,
ne-a scăpat de-o grea osândă,
suferind răni, spini.

Jerta Lui ce-a fost pe cruce,
sângele vărsat,
mântuire-n dar aduce
celui vinovat.

Rănile din bici şi cuie
şi-un burete-amar,
către cerul Său ne suie,
mântuiţi prin Har.

Faţa Lui aşa senină
cheamă iar, nespus,
să primim a Sa lumină,
ancoraţi în sus.

Ochii Lui din nemurire,
gingaşi, umeziţi,
ne îndeamnă la iubire
şi ne spun “Veniţi !”