La Piciorul Crucii
Doamne-s lut, fără valoare,
Am o coajă seacă, tare.
Inima-i de piatră dură:
Sânt nevrednică făptură !
La piciorul crucii vin,
Astăzi , vreau să mă închin:
Moaie-n sângele vărsat,
Țărâna ce s-a uscat ...
Mai apoi mă modelează,
Cu răbdare mă-nzestrează.
Dă-mi o fire nouă, vie,
Supusă-n vecie Ție !
Fă-mă Tu vas nou, curat,
În iubire îmbibat,
Să-mparți tuturor prin mine,
Viața ce din Tine vine !
Cand privesc la Cruce, gasesc rostul profund al vietii. Fara actul ce s'a petrecut la cumpana dintre ere, existenta noastra ar fi un nonsens. Acolo vad intr'adevar care este valoarea mea: sant un fir de praf in Univers, o tapusa in palma Creatorului ,neinsemnat si totusi foarte valoros , pentru ca valoarea mea este data de marimea pretului ce a fost platit ca eu sa pot fi salvat pentru vesnicie ...