Învierea fiului văduvei din Nain
Luca cap. 7:1-17


A doua zi Isus mergea
Și s-a oprit, într-o cetate
Numele ei, Nain era
Norodul Îl urma în toate

Şi ucenicii-L însoţeau
Când ei pe poarta au intrat
Atunci la groapă îl duceau
Pe un mort tânăr, frumos băiat

Mama sa, văduvă era
El, a fost a ei mângâiere
Acum la mormânt îl ducea
Și ea, îl plângea cu durere

Pe nimenea nu mai avea
Soţul şi fiul, i-au murit
Jale era în casa sa
Sufletul ei, s-a îmbolnăvit

Cu ochii plini de lacrimi grele
Pe fiul ei, cu jale-l plânge
În inimă simţea durere
Şi nu avea cine o stinge

Dar Isus i-a ieşit în cale
Durerea ei, El o ştia
Când a văzut atâta jale
Milă I-a fost de roaba Sa

Să nu mai plângă, El I-a spus
De tânăr, s-a apropiat
Ca să se scoale a poruncit
Şi mortul pe loc, a înviat

Stătea şi pe toţi îi privea
Şi-a început ca să vorbească
Iar mama lui s-a bucurat
Nu contenea, să mulțumească

Acelui, care l-a înviat
Si-a ei durere a văzut
Şi bucuria i-a redat
Căci milă de ea, a avut.

Amin

Câmpia Turzii, 16 martie 2014