Învierea lui Lazăr
Ioan cap. 11:1-54


Pe un pat de suferinţă
Trist, bolnav şi supărat
Stătea Lazăr, în căinţă
De cei dragi înconjurat

În Betania stăteau
De surori era îngrijit
Acum ele, sufereau
Căci simţeau al lui sfârşit

Pe Isus L-au înştiinţat
Că Lazăr e suferind
Şi apoi au aşteptat
Ca să Îl vadă, venind

Isus de boală a aflat
Si-a spus, că nu va muri
Căci ea, spre slavă s-a dat
Pe Domnul, vor proslăvi

Pe Lazăr mult Îl iubea
Şi pe toată casa lui
La a lui surori ţinea
Ele, slujeau Domnului

El tare nu s-a grăbit
Cum era de aşteptat
Doua zile au trecut
Să pornească înspre sat

Unde Lazăr se stingea
De puteri era sfârşit
Viaţa lui se termina
Apoi, Lazăr a murit

La mormânt el a fost dus
Patru zile au trecut
Iar când Domnul a ajuns
Află ce s-a petrecut

Oameni din împrejurime
Chiar aicea se aflau
La casă veneau mulţime
Pe surori, le mângâiau

Marta, în faţa Lui venea
Şi plângea îndurerată,
Domnul cu milă -o privea
Era tristă, înschimbată

Lui Isus Îi povesteşte
Toate, ce s-au întâmplat
Ea, pe Lazăr îl jeleşte
Maria, acasă a stat

Marta Îi spune lui Isus
Că Lazăr n-ar fi murit
Dacă El ar fi ajuns
Lazăr, azi ar fi trăit

Vedea faţa întristată
A femeii ce plângea
Şi Isus Îi spune îndată
Ca Lazăr, va învia

Căci oricine în El crede
Chiar de moare, va trăi
Cine pe El, Domn Îl vede
Viaţă, Îi va dărui

Marta şi-arată credinţa
În Fiul lui Dumnezeu
În suflet are dorinţa
Să Îl slujească, mereu

Ea, în taină a pornit
Pe Maria s-o aducă
Cum Domnul i-a poruncit
Acol, ca să o conducă

Erau afară din sat
Când ei doi s-au întâlnit
Când Maria a aflat
Spre Isus, ea a pornit

Iar cei care-o consolau
Au urmat-o toţi, pe rând
Credeau ca se îndreptau
Spre al lui Lazăr, mormânt

Pe Isus când L-a văzut
Ea, a plâns mult, cu durere,
Căci pe Lazăr l-au pierdut
Și acum, suferea-n tăcere

Isus, s-a înfiorat
Că a văzut aşa durere
Şi în duh s-a turburat
El, le era mângâiere

Isus de mort a întrebat
Locul, unde a fost pus
Era tare întristat
Şi plin de jale, a plâns

Toţi de acolo au văzut
Dragostea ce i-o purta
Şi durerea i-au crezut
Unul cu altul, vorbea

Isus, s-a înfiorat
Spre mormânt se îndrepta
În peşteră, aşezat
Lazăr, aici mort era

Şi piatra de pe mormânt
A fost dată laoparte
Dar Marta avea un gând
Căci mirosea de departe

Si pe Lazăr l-a strigat
Din moarte, să se trezească
El, afară l-a chemat
Să umble şi să păşească

Toţi stăteau înfriguraţi
Şi nu le venea să creadă
Imprejur, toţi adunaţi
Ca pe Lazăr, să-l mai vadă

Şi mortul a ascultat
El, afară a ieșit
În pânză înfăşurat
Înspre Domnul, a păşit

Să-l dezlege i-a îndemnat
Ca să poată să păşească
Toţi de acol s-au minunat
De puterea Lui, cerească

Vestea peste tot s-a dus
Oamenii, s-au bucurat
Mulţi au crezut în Isus
Căci, este Cel aşteptat.

Amin

Câmpia Turzii, 13 martie 2014