Și-n cădere, lovesc!

Stau liniștit în colțul meu,
Ascultând sfaturile „Antrenorului”
Se-aude gongul și lupta începe.

Sunt în ring...
Pe lângă adversarul meu,
Par mic și neajutorat.

Sunt în ring...
Îi simt respirația ca un vânt,
Ce vrea să mă doboare.

Îi urmăresc fiecare mișcare,
Îi citesc în ochi ura...
Știu că este o luptă, pe viață și pe moarte.

El a lovit primul,
Căutând să mă ia prin surprindere.
Nu m-așteptam... A reușit.

Uriașul din ring,
Rânjește satisfăcut și-mi șuieră la ureche:
„Ești mâncat!”

Sunt în ring...
Privesc la mine... privesc la el
Și pentru moment, mă gândesc, că are dreptate.

Șuieră din nou:
„Acum te voi strivi!”
Cad năucit, de puterea loviturii.

Altă lovitură la care nu mă așteptam.
Acum i-am înțeles strategia.
De fiecare dată, caută să mă surprindă, ca să nu știu ce să fac.

Cad năucit, de puterea loviturii,
Dar, în cădere, îmi aduc aminte de sfaturile „Antrenorului”:
„Adu- i aminte că, Fiul Meu l-a biruit, și că, există un mare nor de martori!

Te-am învățat „lovitura Sângelui”,
Și „lovitura Numelui Fiului Meu, Isus”,
Aplică-le și vei învinge orice adversar!

Chiar și-n cădere, continuă să lovești!”
Încep să râd...
Adversarul meu este șocat.

Aplic loviturile învățate și,
Pentru că mă încred în cuvintele „Antrenorului”,
Le rostesc in auzul adversarului meu.

Uriașul este șocat...
Amintirea rușinoasă a înfrângerii lui,
Aducerea aminte a Numelui Isus, îl fac fără putere.

Frica a înlocuit ura din ochii lui.
Nu se-aștepta să mă încred în „Antrenor”.
Cade la pământ... fără vlagă.

Sunt în ring, deasupra uriașului
Și-i șuier la ureche, în timp ce îi dau lovitura de grație:
„Ești mâncat!

Chiar dacă par mic și neajutorat,
Sunt mai mult decât biruitor,
Căci, am învățat să lovesc și-n cădere!”

Mihăiță Ana.

(Sfaturi bune, de la pastori buni.)