Se-asterne-acum cortina noptii,
Peste al lumii anotimp,
Si parca ne uimim cu totii,
Cum ni se scurge acest timp.

Nu intelegem noi prea multe,
Si-am vrea sa fie doar senin,
Sunt zilele atat de scurte,
Si-n fiecare zi murim.

Nu-i timp de stat ca altadata,
Ci vegheatori mereu sa fim,
Sa nu ne para cateodata,
Ca totu-i dulce si senin.

O, de-as putea sa fiu ca Tine,
Maretul meu Mantuitor,
Te rog acum revarsa-n mine,
Puterea Ta, o, scump Pastor.

Caci eu sunt slab si n-am putere,
Si fiecare pas ce-l fac,
Prin faptul ca imi dai vedere,
E doar prin harul Tau curat.

Iti sunt dator pentru vecie,
Soarele meu de zi cu zi,
Cu drag te laud doar pe Tine,
Ca imi dai har si bucurii.

Esti dragostea ce niciodata,
In lume nu m-a parasit,
Iti dau cu drag inima toata,
Isuse scump, Prieten iubit.

Invate-ne Isuse-n toate,
Sa intelegem al nost' rost,
Ca timpurile ce ni-s date,
Sunt numai spre folosul nost'.