S-au stins acele dulci candele,
Din vremea cand copii eram,
Ne amintim privind spre stele,
Cu dragoste cand ne jucam,
Fiind feriti de orice rele.

S-au stins si se mai sting candele,
Iar noi privim din an in an,
Cu bucurie inspre ele,
Ca la o piesa de pian,
Caci Domnul se gaseste-n ele.

Se mai aprind si-acum candele,
Sa invatam pan' nu se sting,
Cuvantul ce ne da putere,
Sa rezistam cand este frig,
Sau cand mai vine vreo durere.

Multe candele ai in viata,
Ai grija cum le folosesti,
Sa iei a Domnului substanta,
Pentru vecie sa traiesti,
Purtant cununa cea mareata.