Cad frunzele noptii din nou pe pamant,
Si-l umple din nou, rand pe rand,
Cortina-si deschide al ei scump vesmant,
Iar stelele-apar cu-al lor cant.

E-o scena frumoasa ce o admiram,
Cu stelele-n cor noi cantam,
Cu mii de orchestre din corul stelar,
Cantam pentru Sfantul Olar.

Cine ar sti ca din lut sa creeze,
Stelele sa lumineze?
Caci din nimic s-a creat o splendoare,
Culori, din nici o culoare.

Aste e munca ce-I place in toate,
Caci din nimic, doar El poate,
Sa faca sclipind ca margaritare,
Orice e fara valoare.