Un dor de-o Tara glorioasa,
Un dor de Patria de sus,
In inimi trebuie sa creasca,
Un dor de Regele Isus.

Un dor de strazile pavate,
Cu aurul dumnezeiesc,
Un dor de apele curate,
Ce sufletul in racoresc.

Un dor de-acea livada sfanta,
Un dor de parcul cristalin,
Un dor de-acei ce vesnic canta,
Un dor de-un cer mereu senin.

Un dor de-acele flori divine,
De-al lor parfum imbietor,
Un dor de-acele ape line,
De-un cer fara vreun negru nor.

Un dor de-acea-ntalnire sfanta,
Cu Cel ce este pururi sfant,
Un dor de vocea Sa cea blanda,
Un dor de noul nost' vesmant.

Un dor de-acele haine albe,
Un dor de corul ingeresc,
Un dor de chipurile dalbe,
Ce le primim ca dar ceresc.

Un dor de-orchestra mantuita,
A celor ce l-au laudat,
Si-au biruit orice ispita,
Ei vor canta neincetat.

Un dor de oamenii Scripturii,
Ce au trait condusi de El,
Un dor de Domnul fericirii,
De Cel ce-a fost si e la fel.

Un dor de cartea mantuirii,
Si-a numelor scrise in ea,
Un dor de Regele iubirii,
Ce iarta orice vina rea.

Un dor de-a sta cu El la masa,
De ai vedea ochii senini,
Un dor de-a sta cu El in casa,
Un dor de-aceia curati crini.

Un dor de-acesta-n noi sa creasca,
Si rabdatori sa asteptam,
Acea-ntalnire glorioasa,
Cand vesnic, toti, o sa-i cantam.