Sa nu fim dusi de firea pamanteasca,
Prin multele placeri lumesti,
Ci prelucrati de cea dumnezeiasca,
Ca sa ajungem in slavile ceresti.

Sa stam pe turn cu Sabia in mana,
Veghind mereu la posturile noastre,
Caci nu e mult si Domnu-are sa vina,
Si ne va duce dincolo de astre.

Si cel ce-a adormit in a lui slujba,
Se va trezi dar fi-va prea tarziu,
Caci n-a vegheat in vremea cea din urma,
Si va ajunge-n iad, arzand de viu.

Chiar si acel ce-a fost un slujitor,
Si a trait slujindu-I ani la rand,
Daca nu sta pe-al sau turn vegheator,
Isi va petrece vesnic, doar plangand.

Iar cel ce-a fost in lume pacatos,
De-n ultimul lui ceas se va cai,
Si il va accepta, dar, pe Cristos,
Atunci o vesnicie-n cer va fi.

Dar sa nu stam pana-n acel moment,
Ci astazi cat se spune: "Vino!"
Sa stam langa Domnul, concret,
Si sa strigam: "O, Doamne, vino!"