Să meditezi 'nainte de rostire
Şi n-arunca cu piatra până când,
N-ai cercetat deplin a ta trăire,
De eşti curat în faptă şi în gând. . .
Ţii piatra strâns, e gata de lovire
Şi sângele în degete-ţi zvâcneşte,
În încleştare, nu-i loc de iubire
Şi din trădări, nimic nu înfloreşte.

Te vezi perfect şi fără de vreo vină,
Un fir de praf îl vezi piatră de moară,
Cauţi să dărâmi, în loc să fii lumină,
Acţiunea ta nu-nalţă, ci coboară. . .
În purpură, cu mâna ridicată,  
Aştepţi un semn ca să loveşti pe frate,
Dar ai uitat că Domnul niciodată
N-a judecat, chiar de-a avut dreptate.

Cu milă a venit şi cu-ndurare,
Ne-a curăţit prin jertfa din Calvar,
În dreptul meu şi-al tău a scris iertare,
Şi ne-a unit în dragoste şi Har.
Să meditezi 'nainte de rostire
Şi n-arunca cu piatra până când,
N-ai cercetat deplin a ta trăire,
De eşti curat în fapte şi în gând. . .

Astăzi sunt eu lovit dar nu se ştie,
De nu vei fi vreodată-n locul meu. . .
Eu ştiu că îmi doresc o veşnicie,
Alături de Isus şi Dumnezeu.
De-aceea lupt să stau pe baricadă,
Veghind, iubind, iertând chiar pe duşman,
Nu îmi doresc ca fraţii mei să cadă
Şi crezul meu, eu ştiu că nu e-n van.

Poate azi plâng dar ştiu că lăcrimarea,
E-o prelucrare pentru ce-o să fie
Şi nu mă tem căci am în suflet zarea,
De-asemenea un strop din veşnicie.
Şi nu uita că roadele spun totul,
Ceea ce eşti şi ce idealuri ai. . .
Nu haina, chipul, naţia şi portul,
Deschide drumul veşnic către rai.

Filozofia lumii nu înalţă,
Nu face omul mai curat, mai sfânt,
Suntem îndoctrinaţi în astă viaţă
Şi subjugaţi de glie, de pământ,
De am privi mai mult la "Cel ce este",
N-am judeca şi nu am mai cârti,
Am face viaţa simplă, de poveste
Şi-am înţelege verbul "a iubi".

De-aceea azi mi-arunc pâinea pe ape
Și le urez acelor ce-mi fac rău,
Să aibe pace. Dragostea Agape
Să le dea har și Duh din Dumnezeu.
Prefer să fiu lovit, căci văd o cruce,
O Golgota ce plânge pentru mine,
Ce-aș câștiga de ura m-ar conduce?
Vreau ca să fii iertat, Domnul cu tine!

22/04/14, Barcelona-Lucica Boltasu