Crucea si focul
de Octavian Sarb
Te laud, Doamne, ca mi-ai dat
Dorinta de a crede-n Tine!
In dreptul meu ai scris: “Iertat!”
Caci moartea Ta-i si pentru mine.
Te laud, Doamne, si ma-nchin!
Iubirea Ta ma cerceteaza,
De n-ar fi ea, in loc de chin
As fi acum, in loc de groaza.
Te laud, Doamne, ascultand
Cuvantul Tau, ce ma sfinteste,
Sub crucea Ta ades ma frang
Cand Diavolul viclean loveste.
Caci Tu ma stii si ma cunosti,
Nimic nu tin ascuns de Tine,
Numai cei rai, numai cei prosti
Se-ncred in ei ca stiu mai bine.
Ca sunt stapani pe sorta lor
Daca pe buze au Cuvantul,
Desi in viata fac ce vor
Si calca-adesea Legamantul.
Asa cum stam in acest loc,
Veniti aici cu mic cu mare,
Avem nevoie de-al Tau foc
Sa te slujim cu-nflacarare!
Oradea 27 aprilie 2014.
Ma pregatesc de strangere laolalta cu fratii dintr-o alta localitate.