Eu nu știu Doamne, multe taine
Ce stau ascunse-n voia Ta...
Dar știu căci Tu-mi poți da izbîndă
Să pot și eu înainta.

Eu nu-mi cunosc nici viitorul,
De e prielnic, sau pustiu...
Dar știu căci el este prin Tine,
Și Tu m-ajuți cît mai sunt viu.

Eu nu știu arme de-apărare
Ce am nevoie-n orice zi...
Dar știu că-n marea Ta lucrare,
Tu zi de zi mă vei păzi.

Eu nu știu flacăra ce arde
Și-i în cuptorul ce-i încins...
Cît mă mai ții, și când se gată...
Dar lângă Tin' nu sunt învins!

Eu nu știu pentru câți cu lacrimi,
Mă pui Isuse, să mă rog...
Dar știu că mă-ntărești în luptă,
Și-n partea Ta, se scrie-un rod.

Eu nu știu unde mă vei duce,
Cu ce frați mă voi mai ruga...
Dar știu căci Tu vei fi oriunde,
Și scut, și călăuza mea...

Eu nu știu ce șuvoi de lacrimi,
Vor mai brăzda obrajii mei...
Dar știu, căci vine mângâierea
În ceruri, cu aleșii Tăi.

Nu știu de-or fi zile cu soare,
Sau valuri mari, furtuni și ploi...
Dar am în Tin' întăritura,
Căci Tu ai zis : "EU SUNT CU VOI!"

Tu ești și vei rămâne pururi
Exemplu tainic și sublim,
Și-ntăritura cea mai mare
Ce-aduce orișicând alin.

Eu am nădejdea căci odată,
Tot plînsul se va termina...
Și-n ziua-aceea – al nostru Tată,
Pe veci de veci ne-o mângâia.

De-aceea-I dăm Lui viitorul,
Și tot ce greu ducem aici...
Și știm căci El e Salvatorul,
Care ne scrie biruinți.

Să-I mulțumim așa, prin lacrimi...
Căci e cu noi, neîncetat,
Și nu ne lasă niciodată
Ci ne-ntărește cu-al Său sfat.
Amin