Aş vrea să număr anii mei
Să ştiu de-i voi trăi pe toţi!
De vor fi buni, de vor fi grei,
Nu vreau să-i las pradă la hoţi!

Nici să-i cunosc, în viitor,
Nu îmi doresc în viaţa asta...
Oricum e totul trecător,
De-i lungă sau e scurtă viaţa...

De hoţii timpului nu scap
Decât prin ocupaţie!
Să pot mereu ceva să fac
Din humă, constelaţie...

Aş vrea să dau din timpul meu
La cei ce îi iubesc...
În primul rînd lui Dumnezeu,
Apoi, ce-i omenesc...

Dar hoţii stau la pândă, azi,
Şi mâine, şi poimâine...
Să fure timpul ce-a rămas,
Prin muncă, pentr-o pâine...

O viaţă foarte limitată
E bonus pentru veşnicie...
E un câştig de zeci de ani,
La viaţa care va să vie...

Iar timpul scurt de pământ
Ar fi o mare nebunie:
Să nu-l petrecem în Cuvânt,
Trăind o veşnică hoţie...

Să fim furaţi de lumea asta
Cu lucruri care n-au valoare...
Ce groaznică va fi pedeapsa
Că am trăit fără savoare...