Privighetori aleargă printre stele
Iar ciocârlii ascunse prin nuiele,
Ne cântă-n lira frumuseții
A vremii noastre grave melodii.

Din pomi se scutură cu totul frunza
Iar deși paianjeni își țes pânza
Pe conștiința cea curată, și acum
Ne mai râmâne-n vatră numai scrum.

Se moaie pensula-ndesată în culoare
Și-n stranii linii desenăm un soare,
Iar noi în loc să ne scăldăm în El pe veci
Rămânem iar în umbră cu inimile seci.

Ajunge cu acest poem în negru
Cu lemnul putrezit în orice cedru;
Să spunem NU mirosului din cimitir
Și iarăși DA evlaviei de martir.

Creștini suntem, Hristos e soare
Iar noi ai Lui, petală dintr-o floare;
Trăim curat, frumos și-n demnitate
C-o inimă în piept ce strigă LIBERTATE!
(27 Aprilie 2014)