Ce merit am avut Isuse ? Ce ai văzut în viața mea ?
Căci am hulit al Tău sfânt Nume, trăind doar după voia mea,
Ce este Doamne viața mea ? De ce Isuse Mă iubești ?
Că nu știu să fi fost păcat, să nu-l fac și Tu Mă iubești ?

De ce din slăvile eterne, din slava cerului de sus ?
De ce să mori Tu în durere, în locul meu iubit Isus ?
Nu pot pricepe azi iubire și poate nu voi înțelege,
Sa plecat Isus spre mine, din lanțurii ca să mă dezlege.

Iar azi ca David ce în Psalmul, al optulea zicea așa,
Ce este omul ce e oare, să Te gândești l-a el așa ?
Ca să îi dai în stăpânire, lucrarea Ta pe tot pământul,
Iar în viața viitoare să-I, săi dai și cerul și pământul.

Căci de ridic în sus privirea, l-a toate câte le-ai creat,
Plângând îți mulțumesc Isuse, căci de păcate Mai iertat,
Cât voi mai fi pe această glie, prin valurii ce se-agit mereu,
Eu vreau să fiu ca o făclie, arzând mereu cu Dumnezeu.

Mai cheamă Tată din oceane, din largul mări tulburate,
Să vină toți Isus l-a Tine, să bea din apele curate,
Căci apa mări e sărată și ori și cât vei bea din ea,
Ea nici odată, nici odată, nu-ți poate setea stâmpăra.

Dar Apa vie e Cuvântul, o Apă dulce din Izvor,
Ce curge cristalin din Tronul, unde Isus e Salvator,
Veniți voi osteniți l-a Domnul, să beți din Apa de Izvor,
Ce se preface-n viața noastră, un Râu de Viață dătător.

Amin.