Coboarã-te acum, fir de nisip
Clepsidra timpului n-aşteaptã,
Eşti bob între boabele-infinit
Priveşte! Afarã se-nnoaptã.

Coboarã-te! Nu sta în suspans
Nu-i vreme a sta, nu te teme!
Nu vinde momente-n clipe-extaz
Nu pierde-o clipã-n momente.

Coboarã-te lin, ca urma ce-o faci
Sã fie eternã, sublimã,
Sã nu-ţi parã apoi, ca în urma laşi
Regrete eterne şi-o vinã.

Coboarã-te acum, fir de nisip
Te pierde- n mulţimea tãcutã
Te calcã o mulţime, o, bob mic!
Ei nu pot trãi fãrã tine!

N-ai grai sã le strigi la toţi uitarea
Bob de argint, dintre boabe-vii.
Pe frunte-apare încet sudoarea
Ai vrea şi nu ai vrea sã fi.

Adesea-n tine ai strâns dileme
Şi ai luptat sã afli de ce?
Uitându-ţi destinul tãu în lume
Şi pe Acel ce ştie orice.

Destinul tãu: luceşte ca un astru!
Chiar dacã eşti-un bob de nisip
Domnu-ţi ştie mãsura şi ceasul,
Şi clipa plecãrii spre infinit.

Amin(01.05.2014)

Spre slava şi gloria Domnului