De câte ori privesc în urmă, Mântuitorule iubit,
Plângând îți mulțumesc Isuse, că de păcat Mai izbăvit,
De câte ori când stau pe gândurii, și meditez l-a sfânta Carte,
Plângând îți mulțumesc Isuse, că Mai iertat de grele fapte.

Căci din slăvita Ta cetate, din Paradisul cel de sus,
Te-ai coborât în lumea noastră, să fi scuipat, apoi străpuns,
Să rabzi durerii ce n-au cuvinte, și nici măsurii să pot descrie,
Ce suferință cu răbdare, să pot a fi în veci cu Tine.

De câte ori citesc Scriptura, plâng Isus de bucurie,
Căci am aflat că l-a Golgota, Mi-ai dat iertare pe vecie,
Isuse drag eu n-am cuvinte, căci nu cu vorbe Te slăvesc,
Ci cu trăirea prin credință, mereu Isus îți mulțumesc.

Căci am nădejdea ancorată, în Stânca veacurilor vii,
Căci mai puțin și încă odată, Isuse scump a-i să revii,
Dorința ce o am Isuse, pe globul nostru pământesc,
Să-i chemi cât mai curând la Tine, pe toți ce-i ce se pocăiesc.

Mai cercetează Tu Isuse, prin Duhul cel trimis de sus,
Să aibă căt mai mulți chemare, să se întoarcă l-a Isus,
Căci lumea cu a ei plăcere, vor trece și se va uita,
Dar cine Ție îți slujeș-te, rămâne veșnic, pururea.

Amin