Doamne, cât timp am pierdut
În al neştiinţei scut
Am făcut lucruri murdare
Pe străinele altare

Am umblat pe căi pierdute
Care duceau nu ştiu unde
Şi mă-mpiedicau întruna
Să ascult vestea cea bună

Am fost orb ca Bartimeu
Şi lepros în drumul meu
Urmărind doar pofta firii
Viaţa făcându-mi ca spinii

Eram surd, eram olog
Şi mergeam din loc în loc
Căutând tot să ascult
Unul, ce era doar mut

Am ales de multe ori
Să trăiesc doar în strânsori
Ce îmi sufocau gândirea
Să nu ştiu ce-i Nemurirea

Mă simţeam un vinovat
Cu al vieţii port pătat
Ascultând glasuri străine
Ce mă depărtau de Tine

Ori de câte ori am vrut
Singur eu nu am putut
Să m-apropii de-a Ta cruce
Să văd sângele-Ţi cum curge

Până când nu am strigat...
,,Dumnezeule Prea-nalt
Dacă Tu exişti în Ceruri
Vino peste-ale mele vremuri

Căci sunt slab, neputincios
Povara m-apasă-n jos
Moartea strigă lângă mine:
"Nu mai ai de trăit zile,,

Şi strigând mi-am amintit
Cum demult eu am citit
În a Ta Sfântă Scriptură
Despre ziua de la urmă

Şi am zis atunci ,,Isuse
Iartă-mi rugile nespuse
De acum şi până-n veac
Vreau doar voia Ta s-o fac

Vreau să Te cunosc mai mult
Nu doar din cele ce sunt
Căci eu simt că Tu eşti viu
Şi mă vrei al Tău să fiu

Să mă cureţi de păcat
Ziua să mi-o faci sabat
Noaptea-timpul rugăciunii
Înmulţind aprinşi cărbunii

Să port lumină în lume
Împărţind Sfânta Ta Pâine
Peştele credinţei sfinte
Ce m-a scos dintre morminte

Preamărind şi lăudând
Numele Tău veşnic Sfânt
Înălţând doar mulţumire
Aşteptând Promisul Mire.

Amin!