NĂDEJDE VIE...
Chiar valuri uriașe să dea în luntrea vieții
Relația cu Cerul noi n-o înstrăinăm
De ne-ar lovi cu pietre în mijlocul pieții
Nu renunțăm la traiul pe care-l promovăm.
Nestinsă e în noi o tainică văpaie
Ce dă asigurare că nu vom eșua
Suportul nostru nu stă pe fundament de paie,
Speranța ce ne-animă n-o vom atenua.
Știm ce ne-așteaptă-n Slavă; știm fără ezitare
Că drumul va sfârși în Țara făr-apus
De-aceea mai culegem, cu drag, mărgăritare
Slujindu-L pe Acel ce-n har ne-a introdus.
Nu vom ceda în fața ofertelor haine,
Nu deviem din calea trasată de-Mpărat
Ne-am atașat de-acei ce vor să se închine,
Să mulțumească Celui ce i-a despovărat.
Pe marea-nvolburată plutim cu-ncredințare
Fiind călăuziți de-un Far strălucitor
Când vântul este aspru simțim o desmierdare
Că știm că e cu noi al nostru Salvator.
Imboldul ce-ntreține elanul spre Cetate
E-alimentat de crezul format în lupta grea
În mijloc de probleme atât de complicate
Înfăptuim ce Domnul vieții noastre vrea.
Chiar valuri uriașe să vină să ne-atace
Ce-a fost sădit în noi prin veșnicul Cuvânt
Nicicând, în pribegie, nu se va desface
Ci va forma o stare de rugă și de cânt.
George Cornici/6 Mai, 2014