Vreau

Vreau să-mi scufund amarul suferinţei
De care iarăşi azi sunt cotropit,
Prin forţa neclintită a credinţei
Ce Domnul, Tatăl sfânt, mi-a dăruit,

În sfântul Său ocean al mângâierii
Ce nu-i departe de inima mea,
Să vărs în el tot zbuciumul durerii
Şi să mă scald apoi în unda sa.

De ce să stau pe mal să-mi plâng amarul
Când Tatăl bun vrea a mă-nconjura
Cu dragostea-I eternă şi cu harul
Ce mi le-a dovedit la Golgota?

Veninul e amar, o ştiu prea bine,
Poate să-mi otrăvească inima,
Dar în oceanul dragostei divine
În blânde mângâieri s-o transforma.