Ţi s-a-ntâmplat cumva vreodat’
Să fii de Dumnezeu iertat
Şi să rămâi nepăsător
La haru-I binevoitor,
Lăsându-L trist şi-nlăcrimat?

De câte ori te-a liniştit,
Te-a ridicat, te-a întărit
Dar prin al tău comportament
Nepotrivit, indiferent,
Iubirea nu I-ai preţuit?

Când El ţi-a dat iertarea Sa,
Cum s-a schimbat trăirea ta?
Te-ai pocăit de-acel păcat?
Că-ţi pare rău, I-ai demonatrat?
Sau nu te mai interesa…

Când ai văzut că eşti scutit
Şi că El nu te-a pedepsit,
Recunoştinţa I-ai adus?
Genunchii-n rugă, jos, i-ai pus
Căutând să fii desăvârşit?

Te-ntreb creştinule iertat,
Ce rod în viaţa ta a dat
Iertarea scumpă a lui Hristos?
Trăieşti curat, te porţi frumos?
E oare Domnul încântat?

Ai luat măsuri atunci pe loc
Ca tot ce-i rău să “arzi in foc”?
Ai nimicit orice, cândva,
Înspre păcat te îndrepta ,
Ne mai privind ‘napoi deloc?

Te-ai hotărât şi te-ai luptat
Să nu mai faci acel păcat?
Chemat-ai al Lui ajutor
Să poţi ieşi biruitor,
Fiind de pacea-I inundat?

O, unde-i oare-al nost’ rod sfânt,
Aşa cum scrie în Cuvânt,
Rodul iertarii ? Domnul meu,
Ajută-mă să-l am şi eu
În viaţa mea, pe-acest pământ.
Amin.
08 mai 2014