Pilda robului nemilostiv
Matei cap. 18:21-35


Un împărat a hotărât
Cu robii, să se socotească
În faţa lui, el i-a poftit
Să vadă ce-o sa hotărască

Ei, datorii cu toţi aveau
Stăpânul, i-a împrumutat
Însă acum săraci erau
Şi nu aveau nimic de dat

Unul din robi îi datora
O sumă mare, însemnată,
Cu nici un chip el nu putea
Să achite suma datorată

Stăpânul, la rob i-a propus
Să vândă tot, ce de preţ are
Iar robul necăjit, a plâns
Şi i-a cerut din nou, iertare

Stăpânul, milă și-a făcut
Şi datoria i-a iertat
Când omul liber s-a văzut
Din inimă, s-a bucurat

Când de la împărat ieşea
Cu un datornic s-a întâlnit
Acesta, înspre el venea,
Părea întristat și stingherit

Datornicul, se ruşina
Că nu putea ca să-i plătească
Privirea în pământ avea
Şi aştepta să îi vorbească

O sumă mică-i datora
Dar, nu avea cum s-o plătească
Acum, banii el îi cerea
Şi nu voia să-l păsuiască.

Degeaba de el s-a rugat
Să aibe milă și îndurare
El, devenea mai supărat
Şi nu voia să-i dea iertare.

Datornicul, iar l-a rugat
Să-l ierte, dacă-i cu putiinţă
El, plin de ură a refuzat
A vrut să-l vadă în temniţă.

Ceilalţi tovarăşi au văzut
În sufletul lor, s-au mâhnit
Toţi au vorbit şi n-au tăcut
Chiar împăratu-a auzit

Vicleanul rob a fost chemat
Ca socoteală acum să dea
El, care nimic n-a iertat
Acum stătea în faţa sa

Şi la chinuitori l-a dat
Până avea ca să plătească
Nici el, pe altul n-a iertat
Şi acum avea să ispăşească.

Aşa va face Dumnezeu
Cu acei, care nu pot ierta
Cu toţii vor ajunge rău
Nici El, milă nu va avea.

Amin

Câmpia Turzii, 15 aprilie 2014