O, cat de multe-avem in viaţă,
Prin multe greutăţi mai trecem,
Câte-ncercări se-opresc în poartă,
Noi nu putem să înţelegem.

Suntem aşa de slabi o Doamne,
Te rog, alină-ne durerea,
Atinge-ne cu mâna-Ţi tare,
Ca să-ţi simţim azi mângâierea.

Noi ne-ntrebăm de ce acuma,
Dorim răspuns dar nu-l găsim,
Şi-oricât de grea ar fi furtuna,
Doar prin credinţă-o să păşim.

Atâtea lacrimi curg sub gene,
Că ne brăzdează faţa toată,
Dar Domnul spune: "Nu te teme",
"În ajutor îţi sar îndată"

În El ne-ncredem pe vecie,
A noastre voci spre El se-ndreaptă,
Orice va fi doar Domnul ştie,
El nu ne lasă niciodată.

Orice ar fi în suferinţă,
Dureri şi lacrimi şi suspine,
Prin El avea-vom biruinţă,
Căci El ne spune: "Sunt cu tine".

"Chiar şi când eşti în disperare,
Când nu şti unde s-o apuci,
Chiar şi atunci îţi sunt scăpare,
Povara singur n-ai s-o duci."

Aşa e viaţa pământească,
Prin încercări trecem adesea,
Dar Domnul Isus nu ne lasă,
Cu El continuăm povestea.

Acest cuptor de încercare,
E greu şi nu-i uşor de stins,
E greu când treci prin el pe cale,
Căci ne-aşteptat el s-a aprins.

Chiar de-i incins şi ne doboară,
Iar flăcările-n sus se 'nalţă,
Vreau să îţi spun a doua oară,
Noi prin Isus avem speranţă.

Să fie valurile-n spume,
Să urle vântu-oricât de tare,
Nici unde în această lume,
Noi nu găsim un Domn mai mare.

Chiar marea-n flăcări de ar arde,
Topind a noastră-ncredinţare,
Pe noi nimic nu ne desparte,
De Domnul, a noastră salvare.

Chiar de s-ar zgudui pământul,
Şi în bucăţi s-ar despica,
Noi credem ce spune Cuvântul,
Căci Domnul nu ne va lăsa.

Nu-i chiar uşor să-nduri durerea,
Să simţi în inimă suspinul,
Dar Domnul să ne dea puterea,
Ca să-i simţim mereu alinul.

Nu-i chiar uşor să şti că-n viaţă,
Răsar şi spinii, nu-s doar flori,
Că nu e soare totdeauna,
Ci mai apar şi negrii nori.

Atâta vreme cât rămânem,
Nedespărţiţi de a Sa cale,
Putem din inimă să spunem:
Că El ne este-un veşnic Soare.