De-aş fi fost Un Trubadur

De-aş fi fost ’n-această lume
O! Un trubadur al pribegiei
Cu-o liră-n culmea veseliei,
Aş fi fost mare cu un nume
Golit însă, de-orice renume,
Neştiind ce-i harul bucuriei
Pe calea sfântă, a veşniciei.

De-aş fi fost, în largul lumii
Cântând pe rimele-armoniei
Ce-adună lauri ai mândriei
Păşind peste ţărâna humii,
M-aş fi stins, ca şi cărbunii
Sub ploaia-n vântul vijeliei
Pe calea sfântă, a veşniciei.

Şi de-aş fi fost mare-orator
Mulţimile să strâng la mine
În adunări de farmec pline,
Să le vorbesc pe placul lor
Dar făr-avea, -un Mântuitor,
Pierdut aş fi fost în suspine
Prin alergări, pe căi străine.

N-aş fi fost nimic sub soare
În viaţa mea sub harul sfânt,
Sub Jertfa-n Noul legământ
În lumea aceasta trecătoare,
Chiar dacă Jertfa salvatoare
A luminat pe-acest pământ
Prin străluciri, pline de-avânt!

Flavius Laurian Duverna
11 mai 2014