Castanu-mi bate-n poartă cu ramuri înflorite,
La umbra lui bătrână mă simt un fericit,
Simt ocrotirea-Ţi sfântă, Preabunule Părinte
Şi dragostea de Tată ce viaţa mi-a sfinţit.

Nu e uşor pe cale, dar tot ce-mi dai, Iubite,
E binecuvântare, chiar dacă mai suspin,
În truda-mi cotidiană, cu hainele albite,
Eu vin la Tine Doamne şi Tu îmi dai alin.

Când supărarea-mi fură din pace, bucurie,
Îmbrăţişez zenitul la ceasuri de chindii,
Cu lacrima pe gene, cu dor de veşnicie,
Îngenunchez şi-n rugă fierbinte-Ţi cer să vii.

Să-mi dai ce vrei Părinte, dar nu-mi da sărăcie,
Să nu cârtesc când trupul de hrană e lipsit,
Dar nu vreau Doamne Tată, nici fală, bogăţie,
Să nu uit ziua-n care prin har m-ai mântuit.

Privesc cu drag gutuiul ce îşi deschide floarea
Şi roadele de aur, ce-aşteaptă liniştit,
Petale dalbe-mbracă în duhul meu cântarea
Şi candela-gutuie, mă face fericit.

Aroma acrişoară şi dulce totodată,
Dă gust trăirii mele, speranţele revin,
În părtăşie sfântă Îţi spun slăvite Tată,
Vreau să îmi fac lucrarea curat şi pe deplin.

Atât Te rog: dă pace în casa mea, Părinte!
Vrăşmaşul, de o vreme se luptă să mi-o ia,
Dă binecuvântare, vezi lacrima-mi fierbinte,
Dar mare mi-e credinţa şi mare slava Ta!

Foşneşte ramul verde, natura prinde viaţă,
Mă scutur de povară, mă simt revigorat,
În amurgirea nopţii zăresc o dimineaţă,
În şoapte de iubire aud: "Te-am ascultat!"

13/05/14, Seleuş-Arad, Lucica Boltasu