Pilda talanţilor
Matei cap. 25:14-30


Un om s-a hotărât să plece
În altă țară, şi-a chemat
Pe robii săi, să le arate
Averea, ce le-a încredinţat

Cu fiecare a vorbit
Si-n grija lor, talanţi a dat
Atâta cât el a gândit
Că ei, i-ar fi administrat

Şi un talant apoi i-a dat
La cel din urmă slujitor
Să se îngrijească, i-a rugat
Să facă cum socot şi vor

Dar, bine de ei să îngrijească
Şi atuncea, când el va veni
Averea mare să-și găsescă
Să facă, cum mai bine or ştii

Robul ce cinci talanți avea
S-a dus şi în negoţ i-a pus
Din asta, el mai câştiga
Şi acum avea alți cinci, în plus

La fel și cel cu doi talanți
I-a pus toţi în negustorie
I-a adunat lângă ceilalţi
Stăpânu-şi aștepta, să vie

Dar slujitorul ce-a primit
Doar un talant, s-a îngrijorat
Decât sa fie păgubit
Talantul; , el l-a îngropat

Iar când stăpânul a sosit
Pe toţi, să vină i-a chemat
Cu fiecare a vorbit
Să vadă cum s-au descurcat

Pe primii doi, i-a lăudat
Că mult averea i-a înmulţit
Pe cel cu-n talant, l-a certat
Şi n-a fost de el mulţumit

Robul, timid s-a motivat
Spunând că aspru îl ştia
De asta, talantu-a îngropat
Să nu îl fure cineva

Şi la stăpân talantu a dat
Dar l-a văzut nemulţumit
El, pe rob aspru l-a mustrat
Nu i-a placut, ce a găsit

Apoi, talantul i-a luat
L-a dat la cel ce zece avea
Certându-l, el l-a alungat
Ca-n el, nu se mai încredea

Afară a fost aruncat
În întuneric şi durere
În casă nu l-a mai chemat
Că n-a înmulţit a lui avere.

Amin

Câmpia Turzii, 24 aprilie 2014