Privește departe, mult mai sus de nor,
Mai sus de albastru, de senin mai sus,
Fără orizont e-un Cer, strălucitor,
Bucurii nemărginite, în Isus.

Lipește-ți urechea de Susurul blând,
Din tainele sfinte cântarea-ți adună,
Dă-I slavă Lui Isus, în dor suspinând,
Păstrează cu grijă, cereasca Arvună.

Împarte-ți pâinea, pe ape întoarsă,
De șapte ori șapte...înmulțită iar,
E Lazăr la poartă, cheamă-l la masă,
Gustă bucuria prin darul din dar.

Citește pildele scrise în floare,
Epistole scrise, tainic, cu stele,
Psalmii lăsați de sămânța ce moare,
Răvaș de dor pe-aripi de rândunele.

Și-nvață de la păsări, de la crin,
Nu mai aduna poverile străine,
Slujește-I Domnului, dăruit deplin,
Adună-L pe Isus, bogat în tine.

Bagă de seamă ce-ți spune Stăpânul
Prin toate în care te înconjoară,
Își leagă pașii prin ele, destinul,
Să-ți fie trăirea mult mai ușoară.

E Candelă Cuvântul, să poți desluși,
În bezna adâncă din miezul de noapte,
Indicatoare spre străzile-aurii
Și Ținta strălucind atât de-aproape.

Învață de la toate, Creatorul
Ți le-a postat ștafete spre Acasă,
Auzi cum spun cât de aproape-i norul
La care te vei ridica... Mireasă!

Amin!