Iubiţilor mei fraţi români
Udaţi cu lacrimi granițele ţării
Și plângeți până când veți înălța,
Ziduri de rugă în credincioșie
Pentru scumpă, țara mea și-a ta.
Să stăruim pe zidurile ei,
Ca Neemia altă dat '.
Căci nimeni nu se va jertfi,
Doar ''fiii ei'', românii, căci ei sunt rânduiți
Ca fii , din cerul Prea Înalt.
Se strânge lațul tot mai tare,
Mă dor de-aici din depărtări
Și nepăsarea, şi nechibzuința
Oamenilor în ... necugetări.
Aveți, încă mai este loc sub soare,
În România dată ca binecuvântare,
Nu vă îndepărtați, n-o părăsiţi ,
Că-n poama-i-dulce și-n verde se jelește,
Strigând în disperare, "Copiii mei cuminți...!
Vegheați pân' nu e prea târziu,
Când se vor instala străini cu biciu-n mână,
Schimbând-o în ... pustiu,
Și aducând cu ei, religia păgână..."
Fraților mei, surorilor mele, tinerilor din țara rămasă şi plânsă ... România.
17.05.2014, Sanda Tulics