Văduva săracă

Printre lanuri de grâu
Şi livezi de măsline,
A venit la Ierusalim să se-nchine,
O văduvă foarte săracă,
Cum nu era-n ţara toată,
Ducând toată averea cu ea,
Doi bănuţi într-o basma.

De departe,zărind
Templul Domnului cel frumos,
Unde se afla Însuşi Hristos,
Inima îi tresări de bucurie
Şi se hotârî să pună în vistierie,
Agoniseala ei de o viaţă,
Doi bănuţi şi-o speranţă.

Dar când la templu sosi
Şi când acolo zări,
Oameni bine-mbrăcaţi,
Ţanţoşi şi-nfumuraţi,
Cu pungi doldora de bani,
Inima i se-ntristă
Şi de ea se ruşină
Şi pândi când nimenea
Nu era în preajma sa,
ŞÎ-atunci puse-n vistierie
Crezând că nimeni nu ştie,
Doi bănuţi cu bucurie.

Însă Domnul de departe
A ştiut ce s-a-ntâmplat,
Tot ce văduva dăduse,
Din al ei suflet curat,
Şi le zise alor săi:
--Vedeţi colo dragii Mei?
Printre mândrii farisei,
Ce au dat doar din prisos,
E şi-o văduvă săracă,
De oameni neobservată,
Doi bănuţi a pus şi ea,
Dar a dat tot ce avea,
Dând şi sufletul din ea.
Chiar pe Mine M-a uimit
Darul ei nepreţuit,
Iar în Cartea cea de sus,
Este scris ce ea a pus.

Văduva s-a-ntors acasă,
Tot pe jos precum s-a dus,
Fericită că dăruise
Şi-L văzuse pe Isus.
S-a întors cu punga goală,
Dar cu sufletul prea plin,
Căci în el Domnul pusese,
Minunatul dar divin!

13.05.2014
Cornel Jigău