ȘI-A ÎNȚELES MENIREA...
(Omagiu sorei Moga)
Motto: ”Căci dacă trăim pentru
Domnul trăim; și dacă murim
pentru Domnul murim. Deci, fie
că trăim, fie că muril, noi suntem
ai Lui.”(Romani 14:8)
***************************
Și-a înțeles deplin menirea
‘Nălțând spre Rai încredințări
Apoi sosit-a adormirea
Duios o cheamă răsplătirea
Din cele mai senine zări.
Și-a dedicat întreaga viață
Unui Stăpân ce stă pe tron
I-a ascultat orice povață
De a fost zi sau dimineață.
Cu spor muncit-a în Sion.
Și-a-ncurajat frățietatea
Cu sfinte vorbe din Scripturi
N-a părăsit-o demnitatea
Nici când venit-a greutatea
Cu boli și multe-nțepături.
Și-a sfătuit pe cei din casă
Să stea lângă Cuvânt, oricând
A vrut să știe că le pasă
De cei ce n-au destul pe masă
Și nu știu de Păstorul blând.
N-a adunat comori din pleavă
Ci din ogorul cu mult grâu
Iar din privirea ei suavă
Ieșeau doar undele de slavă
Trimise spre al Vieții Râu.
N-a biruit-o nici durerea
Și nici furtuni care-au bătut
A înțeles ce e tăcerea
Ce-aduce tihna, mângâierea
Chiar într-un suflet abătut.
Și-a-nseninat o frământare
Nu cu vreun sfat sofisticat
Ci-a consolat-o o cântare
Care-a produs înviorare
Și multe energii i-a dat.
Pe cale Cu Mântuitorul
Au fost dureri și sărbători
Și n-a putut pustiitorul
Să îi umbrească viitorul,
Nici dulcea stare de splendori.
Văpăi sosit-au, nu o dată
Să-i stingă dorul cel mai drag
Dar ființa i-a fost inundată
Cu paza veșnicului Tată
Care-o așteapt-acum în Prag.
C-a fost o plidă de credință
Nu-i de mirare: a trăit
Prin bucurii și suferință
Conform cu-a Cerului cerință
Slujindu-și Mirele iubit.
Și-a înțeles, deplin, menirea
Hrănindu-se din har mereu
Azi o așteaptă moștenirea
Căci n-a trădat nicicând iubirea
Pe drumu-ngust spre Apogeu.
George Cornici/19 Mai, 2014
La aflarea veștii că sora Moga
fost chemată acasă