Să iert? De câte ori să iert Părinte?
O dat', de două ori, la nesfârşit?
Şi pot ierta făr-a-mi aduce-aminte,
De răul celui care m-a lovit?
Să iert? Dar pot eu merge înainte,
Când am primit o palmă pe obraz?
Când mi-amintesc de asprele cuvinte,
Pot să zâmbesc, să nu-mi fie necaz?
Să iert? Dar Doamne, când privesc la pietre,
Parcă şi-acum le simt pe trupul meu!
Lăsat-au urme şi dureri concrete
Şi cum să uit, Preasfinte Dumnezeu?
Să iert? Nu îmi vezi inima cum plânge?
Nu-mi simţi povara clipelor târzii?
Pe fruntea mea, broboanele de sânge,
Nu-Ţi spun că amintirile-mi sunt vii?
Şi cum să iert cu propria-mi voinţă,
Când şi eu poate-aş fi făcut la fel?
Nimic în om nu-i bun şi cu putinţă,
Doar Unu-I bun, Isus-Emanuel!
"Copilul meu, ascultă sfinte şoapte,
Ce-ţi spun în duh să ierţi şi să iubeşti,
Să înmulţeşti pe şaptezeci cu şapte,
De-atâtea ori iertarea să-nmulţeşti!
Şi numai tu, doar tu simţit-ai mâna,
Ce a lovit şi palme pe obraz?
Tu şti că suferit-a chiar Lumina,
Lăstar născut din marele Boaz?
Că fruntea Lui, cu spini încoronată,
A sângerat, când vină n-a avut?
Că biciuit, nu a cârtit vreodată,
Oare ca Om, nu crezi că L-a durut?
Şi-a suferit atâtea şi ce moarte
Avut-a Omul-Dumnezeu, Isus!
A luat povara lumii şi păcate
Şi a iertat când lancea L-a străpuns!
Cam unde te situezi privind jertfirea,
Iertarea şi iubirea lui Cristos?
Tu ai primit viaţa, mântuirea,
Ce poţi să dai în schimb, om păcătos?
Mai îndrăzneşti acum să-ţi plângi de milă,
În loc să preamăreşti harul divin?
Un vas fiind, vrei starea de argilă?
Vrei să transformi nectarul în pelin?
Cine eşti tu? Un bulgăre de tină!
Şi cine-I Cel ce viaţa Şi-a jertfit?
Tu un nimic, El Viaţă şi Lumină,
Iertarea Lui, prin har te-a mântuit! "
Să iert, să iert! Aşa vorbeşte Domnul,
Cum mi-a iertat şi mie Dumnezeu!
În tot ce fac să Îi ascult îndemnul,
Să nu-mplinesc ce vreau şi ce simt eu!
Să îmi iubesc aproapele. . . Cu ură,
Nu pot să iert atunci când sunt lovit!
Doar dac-aplic Cuvântul din Scriptură,
Sunt plin de pace! Doamne, fii slăvit!
21/05/14, Barcelona-Lucica Boltasu
Fi binecuvintata sora Luci pentru versul cu viata al poeziei de mai sus.
ciune, curge sfânt în inima doritoare de sfințire.