ADEVĂRUL şi MINCIUNA

Minciuna stă în cinste, cu regele la masă,
Cu grai frumos vorbește celor din jur plăcând...
Meșteșugit, ea țese din vorbe-alese o plasă,
Pe cei fără valoare, lesne în ea prinzând.

Și-așa comod le-așază, că ți-e mai mare drag,
În mintea ce nu-i trează punând picioru-n prag.
Iar biata conștiință, în somn profund coboară,
Și inima-i înfrîntă, plăceri o înfioară...

Vrem liniște, iubire, se-aude un slogan:
"S-a îmbrăcat în oaie, șarpele vechi, Satan.
Și-amestecând minciuna cu-n pic de adevăr,
Dezbină și conduce al Mielului popor!"

Ce-i de făcut acuma, în ceas de suferință?
Vom sta în amorțire, sperând în biruință?
Mai bine jos genunchiul, cerând de sus putere,
Stând gata lângă Domnul, în zile de durere!

Ca aurul ce curge curat, strălucitor,
E curățit prin flăcări al Domnului popor.
Și tu, și eu, și-ai noștri cu toți vom birui,
Mergând pe calea strâmtă, și-n Adevăr de-om fi!