Pilda bogatului care i-a rodit ţarina
Luca cap. 12:16-21


Un om era foarte bogat
El, ţarini şi ogoare avea
Şi lacom, tot a adunat
La adăpost şi le punea...

El s-a uitat și erau multe.
Cu mulțumire le-a privit.
A hotărât ca să le mute,
Să construiască, s-a gândit...

Grânarele să le mărească
Să-ncapă toate, câte-avea
Avutul să-şi adăpostească
Să nu i-l fure, nimenea.

Stătea bogatul, se gândea...
O, cât de fericit va fi!
Căci multe grâne acum avea
Şi multe alte bogăţii...

La nimeni n-ar fi dat ceva.
La casa lui, totul a strâns
Chiar dacă lui îi prisosea
Să ia şi altii, n-ar fi spus...

Săraci erau în jurul lui
Dar el, pe nimeni nu vedea
Însă mânia Domnului
Acum, spre el se îndrepta.

Căci Domnului nu I-a plăcut
Când l-a văzut aşa avar
Să-l pedepsescă atunci a vrut
I-a spus că-i ia, al vieţii dar.

I-a spus că-n noaptea ce-a urma
Sufletul lui, i se va cere
Şi altora va rămânea
Tot ce a strâns... a lui avere...

La ceruri, el n-a adunat,
Nimic Domnului nu-I dădea.
Acum, totul i s-a luat
La Cer, nimic el nu avea.

Amin

Câmpia Turzii, 16 mai 2014