NU VREAU...

Nu vreau să mă urc pe piedestal
Nici să plătesc simbrie lui Baal
Ci dorul îmi arde în ființa-mi predată
Să fac o slujbă de Cer aprobată.

Nu vreau să adun comori care pier
Ci să lucrez pentru vestitul Vier
Căci El mă îmbracă în demnitate
Și mă conduce către Eternitate.

Nu vreau să mă atașez de vreo glie
M-ar atrage-n neant, ar fi agonie
Mă leg de starea venită din Slavă
Îmi dă viziuni spre sublima Dumbravă.

Nu vreau să mă încred în himere
Neglijând undele din cereștile sfere
Mai bine-i să port în mine speranță,
La tot ce-i divin să dau importanță.

Nu vreau părtășii învăluite-n paradă
Prefer să cânt sub umbrita arcadă
Iubesc întruniri unde vine Mesia
Doar cu El e completă frăția.

Nu mă tentează ”iubiri” efemere
Oricât le-ar unge cu produse din miere
Mă conectez cu cei ce pot să-nțeleagă
Că Fiul vrea ființa noastră întreagă.

Nimic nu doresc din ce îmi oferă
Acei ce merg pe vestita arteră
Atras sunt de Raza ce mă ghidează
Și-mi ține, mereu, conștiința trează.

George Cornici/23 Mai, 2014