Pilda smariteanului milos
Luca cap. 10:25-37


Un om spre Ierihon mergea
Nişte tălhari, l-au atacat
Şi i-a luat tot ce avea
Şi l-au bătut, tot i-au furat

Aproape mort, omul era
Trupul său era tot zdrobit
Căzut în praf, pe jos stătea
Era speriat şi necăjit

Un preot pe acol a trecut
Dar, s-a ferit să îi vorbească
Acesta nici măcar n-a vrut
Din drumul lui, să se oprească

După el, vine un levit
La fel ca preotu-a făcut
De cel căzut, el s-a ferit
Că nu-l vede, s-a prefăcut

În urmă, un alt om venea
Era călare pe un asin...
De neam samaritean era
Şi a văzut omul, în chin

El, s-a oprit atent... a stat...
Cu luare-aminte l-a privit
Şi rănile i le-a spălat
Milos de tot, l-a oblojit

Cu ceia ce mai bun avea
Apoi, pe asin el l-a suit
La han să-l ducă acum voia
Şi de acest om s-a îngrijit

Iar pe hangiu el l-a rugat
De om, ca să se îngrijească
Şi bani pentru el a lăsat
Ca leacuri bune, să-i plătească

S-a oferit ca să mai dea
Când vine din călătorie
Să facă tot ce va putea
Ca pe om, bine să îl ştie

Acest om bine a făcut
De Domnul va fi răsplătit
El, deloc nu s-a prefăcut
De cel de jos, nu a fugit

A fost milos şi iubitor
Să îl ajute a sărit
Chiar dacă nu i-a fost uşor
Ca ceilalţi doi, nu a fugit

Ca acest samaritean să fim
Să avem milă şi simțire
Pe aproapele nost' să-l iubim
Parte să avem de mântuire

Amin

Câmpia Turzii, 9 mai 2014