Cu ochii mei când am văzut
Pe mama-ntâia-ș dată
N-al vieții mele început
Eu doar atât am priceput ;
Ce lume minunată!

Dar astazi , după ce-am trecut
Pe drumul vieții mele ,
Ce mult gândesc la ce-am avut
Prin viața mea de petrecut ;
La toate ... toate cele ...

Aș vrea ca tot ce am trăit
Eu să le scriu în vers
Fiindcă ceea ce-am grăit
Și tot ce am înfăptuit,
Acestea-s de neșters

Că-n scurta viață ce-o avem
Purtăm cu noi trecutul ,
Și toate cele ce făcem
S-adună în al vieții ghem :
Acesta ni-i avutul !


Și ce ferice e de-acei
De dascăli buni au parte !
Să-nvețe tot ce-i bun la ei
Din viață și al lor condei ,
De rău cât mai departe !

Avut-am și eu pe parcurs
De-această fericire parte,
Și-n timpul care mi s-a scurs
Am dat îndemnurilor curs
Să scriu o mică carte.

Dar însă trebuie să spun ,
Și asta nu spre bine,
N-a fost mereu un dascăl bun ,
Mereu la dreapta mea să-l pun ,
Alaturea de mine

Dar când în inimă-am avut
Regret pentru ce-i rău,
Spre bine-a fost un început
Și-n bunul Înger am crezut,
În Pazitorul meu.

Și fericit este acel
Ce-n rugă-i dus de altul,
Răsplată are acest zel,
Căci ocrotirea-i de-orice fel
Și vine din Înaltul.

Aș vrea să mulțumesc oricui
La mine se gândește !
Că ocrotire ca-asta nu-i
Ca tu să porți povara lui
Crezând că-i folosește!

Și fericit este acel
Ce poartă-n taină o cruce,
Iertând jigniri de orice fel
Căci sfătuirea-n acest zel
Noi frumuseți aduce...

Cu acești ochi dacă vedem
Realitatea toată ,
De astă dată iar putem
Să credem, dar și să spunem :
Ce lume minunată .