Ploaia de miazănoapte

O, ce vânt de seară duios adie,
Aripile sale faţa mi- o mângâie,
Imi întind mâinile amândouă în sus;
''-Când vei veni, al meu Mire iubit Isus?''


Murmur de furtună vine dinspre vie,
Frunza uscată începe să învie,
Trâmbiţa cea sfântă strigă din veşnicii;
“-Eu vin în curând, ai Sionului copii!”


Ropotul cel dulce de ploaie târzie,
Prin ogoarele inimii se unduie;
-”Din cer, Ţi-am trimis promisul Mângâietor!
''-Strigă de bucurie, micuţ popor!''

-Frumoasă Mireasă, tu grijuri să nu ai,
Puternic, credincios Mire, în ceruri tu ai!
Târziu este ceasul şi ploaia-i târzie,
Mirele tău vine, El nu întârzie!''

-Picăturile dulci de ploaie târzie
Dragostea din inimă să reînvie,
Ele îţi vor da putere cât eşti în Vale,
Te vor conduce pe a Vieţii cărare!