Trecut-au anii... patruzeci (02.6. 2014)
Trecut- au anii... patruzeci
Și or mai trece tot pe- atât,
Trecut- au anii, zeci de zeci,
Iar eu pășesc în timp, mărunt
Gândind că dacă merg încet,
De timp mai trag atât căt pot,
Dorind cu el să fac duet
Și timpul, să îl țin pe loc.
Trecut- au anii... și- alții vin
Și- n urmă am să- i las pe toți,
Deși, pe loc aș vrea să- i țin,
Eu merg la pas, cu ei, cu toți.
Nici n- aș putea să schimb... firește,
Destinul ce- are fiecare,
Acela că, se naște, crește
Și pleacă acas' atunci când moare.
Mă uit la tenul meu, ce- odat,
Era întins și inocent,
Acum, mici linii, l- au brăzdat
Și le observi... privind atent.
Am patruzeci... și puțin peste
Și aș putea, de- aș scrie cărți,
Să- njgeb la toți câte- o poveste
Și să v- o povestec la toți.
Dar, timpul este prețios
Și n- aș dori să vi- l răpesc...
Acuma, pun penelul jos,
Căci, nu vreau să vă plictisesc.
Voi știți cum vremea se tot duce
Și cum petala cade... jos,
Cum frumusețea ierbii trece,
Dar ce rămâne e, Cristos.
Și noi cu El, toți vom rămâne,
Dacă în timpul ce ni- i dat,
Trăi- vom în înțelepciune
Și timpul am răscumpărat.
Căci, nu e timp pierdut acela,
Trăit pentru Isus Cel Sfânt,
Și chiar de iute fuge vremea,
Când vom pleca de pe pământ
Vom colinda Împărăția,
Alături de Isus, iubit
Și ne va umple bucuria,
Căci timpul iute a fugit!
Amin!
Să răscumpărăm vremea, căci timpul trece iute!
Căci orice făptură este ca iarba şi toată slava ei, ca floarea ierbii. Iarba se usucă şi floarea cade jos.
1 Petru 1:24