De-ar şti omul, cum e pomul
Ar rodi din zi în zi!
Dar mai dulce este somnul
În frunziş sau bălării...

Pomul are anotimpuri
Dar şi omul e la fel...
De la naştere, în chinuri,
Vrea să crească copăcel.

Nu te-ai săturat creştine
Să fii veşnic, verde frunză?
Este vremea de rodire!
Stai pe loc din a ta fugă...

Timpul, orişicum se scurge,
Înspre moarte te îndrepţi!
Şi la groapă o să guste
Lumea, roade sau...scaieţi...

Fii gustos în orice vreme!
Hrănitor în ziua lungă!
Dacă de Stăpân se teme,
Pocăitul nu e frunză...

Să ai roade totdeauna
Pentru sufletele seci!
Că nu ştii când vine timpul
Când acasă ai să pleci...