Când nori se-ngrămădesc, credința să mi-o-ndoaie,
Și-n ploaia lor, aduc limbi-focuri de văpaie,
Când curcubeul ce-l aștept, se-ascunde-n nor de mine,
Coboară scump Isuse, atinge-Te-n suspine.

Când focuri se aprind cu flăcări-vâlvătaie,
Eu Te aștept ca să îi stingi văpaia.
Coboară Doamne sfinte și adu-Ți îndurarea,
...Oprește lăcrimarea.

Când cântul adorării și-a întrerupt plutirea,
Iar rugăciunea strigă s-atingă nemurirea,
Grăbește Doamne bun și izbăvește!
Zdrobește vorbele cu glas de clește!

Când bufnițe nocturne se veselesc în roată,
Mâncând din vorba blestemată,
Împiedecând lumina să vină c-altă dată,
Grăbește Doamne Bun și fă-Ți via curată.

Și ieși-nainte prin Duhul Sfânt-lucrare,
Să primenești credința, să cântăm: Ossanale!
Să respirăm Lumina de dincolo de soare,
Să-nceapă bucuria în noua sărbătoare.